O frumoasă serată literară cu regizorul Radu Băieşu

Ce e mai frumos atunci când vii de la îndatoririle zilnice de serviciu decat să primeşti o invitaţie la o serată literară. O serată muncită de amfitrioana serii, Alina Butnaru, o domnişoară muzeograf, inimoasă. Spun muncită pentru că invitatul a fost domnul Radu Băieşu fiul regretatului scriitor Ion Băieşu.

Domnul Radu Băieşu a fost adus cu mult efort de la Bucureşti la Bârlad, la Muzeul Vasile Pârvan, sala de conferinţe. Ne adunăm cu toţii. Cei invitaţi în acea seară, speram eu plăcută, mai ales că mă gândisem să merg împreună cu soţia mea, Ivonna, să ne facem cadou acea serată. În special pentru că eu a doua zi împlineam 46 de ani de viata şi 24 de ani de când am cunoscut-o pe sotia mea.

Ajunsi în sala ne-am ocupat locurile şi am aşteptat o seară plăcută. Speram eu. Parţial. De ce? Pentru că atunci când domnişoara Alina Butnaru a început prezentarea vieţii si operei domnului Ion Băieşu, reliefand o carieră plină de succes, din spatele meu, două ţaţe, pardon, două doamne, au început şi ele, săracele. Să discute în şoaptă mondenităţi şi reţete şi câte şi mai câte. Le-a mai sunat de câteva ori şi telefonul.

Am întors capul spre ele, a încercat şi soţia mea din priviri să le facă să tacă, dar fără nici un rezultat. Ba chiar şi prezentatoarea s-a uitat mai insistent în direcţia lor. Şi ce? Nesimţirea în România face parte din tradiţie, pentru unii.

Mai mult, la prezentarea unui clip video din filmul ,,Balanţa” după scenariul lui Ion Băieşu, la vederea actriţei Maia Morgenstern, una dintre ţaţe, pardon, doamne spune cu glas tare:,,Maia Morgănştain” Mai bine tăcea, vorba bătrânească: Dacă tăceai, filozof rămâneai. La care cealaltă a corectat-o pe acelaşi ton: Maia Morgenstern. Corect, ce e drept.

Drept urmare, prima “doamnă” începu să plimbe prin gură cuvântul artistei de credeam că vrea să-l spele: Maia Morgăn… Maia Morgănstă… Maia Morgănstăn… După câteva repetări, de fiecare dată mai insistent şi cu volum crescut, la intervenţia celeilalte, i-a ieşit corect numele. Maia Morgenstern. Şi mie, câteva fire de păr alb. Nu că nu aşi fi avut. Bine, scoase tot de idioţi, pardon, oameni de cultură, precum cele două ţaţe, pardon, doamne. Şi replici peste replica, unele mai ,,CULTE” decât celelalte. Una dintre ele a fost: Lăsaţi să vedem filmul tot! Că doar au venit la cinema, nicidecum la o serată literară şi totodată lansare de carte.

Au mai fost întreruperi din sală, cauzate de oameni care tuşeau. Săracii de ei, încercau din răsputeri să nu facă mare zgomot. Au venit la serată chiar dacă erau cu guturai şi afară era un frig cu ceva grade sub zero. Toată stima pentru ei.

E drept că până la urma serată s-a terminat cu bine, a fost lansată şi cartea ,,TEATRU” de Ion Băieşu. După ce am achiziţionat cartea la un preţ mai mult decât decent, 28 lei 500 de pagini, au luat şi ,,doamnele” un exemplar (îl vor citi probabil în cazul în care vor lăsa deoparte bârfa, pardon, ştirile mondene).

Şi am ajuns la momentul când domnul Radu Băieşu a început să semneze cărţile. Cu mâna stângă. Şi ce dacă, aţi spune dumneavoastră! Ei bine, greşiţi. Ţaţele, adică doamnele au şi remarcat cu voce tare: ,,Scrie cu stânga”. La care am întrebat cu o urmă de ironie în glas: Contează? Nu au sesizat ironia. Nici nu mă aşteptam. Au continuat sigure pe ele. ,,Nu, nu contează, DAR SCRIE CU STÂNGA” au accentuat ele. Şi apoi au aşteptat răbdătoare cei doi lei rest la cei treizeci daţi pentru carte. De mă plictisisem eu. Ele însă, nu!

După ce i-am mulţumit regizorului Radu Băieşu pentru carte şi am făcut câteva fotografii împreună cu el, am plecat spre casă, bucuroşi de serata literară. Ca o vorbă din bătrâni spune că trebuie să iei de la viaţă ce e frumos.

Pădurea tot pădure frumoasă rămâne chiar dacă mai sunt şi uscături, care din păcate aparţin tot ,,frumosului”, unele dintre ele.

Cred că şi voi v-aţi confruntat cu astfel de întâmplări care transformă o seară frumoasă în praf. Şi nu de stele!

Toate cele bune!

Reclame