Tradiţia lui Valentin

TRADIŢIA LUI VALENTIN

Ziua îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day sau cum le place românilor să spună. De ceva timp Ziua Îndrăgostiţilor este sărbătorită cu mare fast de români. Din ce în ce mai mulţi. Din păcate. Dar ce e mult nu neapărat este şi bun. Bun este faptul că noi, românaşii neaoşi, facem dovada teoriei darvinismului. Şi ne pricepem de minune să arătăm cum că, omul nu a fost creat de bunul Dumnezeu ci a evoluat din vestitele primate. O genă a mai rămas de la bietele maimuţici. Imitaţia. Chiar dacă în România avem deja o sărbătoare dedicată îndrăgostiţilor, Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie. Ei, dar nu este ,,în trend” precum cea de peste ocean… Vezi Doamne, că Dragobetele este autohton iar domnişorelele doresc o declaraţie de dragoste. Din import. Cu mare fast şi emfază. Chiar dacă 86% dintre români sunt de rit creştin ortodox. Sărbătoresc cu drag un sfânt catolic. Pardon, de fapt doi sfinţi Valentin. Amândoi canonizati de calendarul greco-catolic.

De fapt o reminiscenţă a Lupercaliei, mai pe scurt, un dezmăţ ce se desfăşura pe timpul romanilor între nobilii necăsătoriti şi fetele necăsătorite trase la sorti dintr-o urnă. Fete destinate desfrâului. Dar Valentin dă bine să fie sărbătorit în România, ţărişoara noastră dragă. Acolo unde doar ceva elevi mai silitori îi mai vorbesc corect limba. Că dacă vorbim în ,,englezisme” sau ,,spaniolisme” prinse ,,după ureche” de la telenovele suntem mult mai ,, COOL”. Un alt englezism folosit frecvent dar căruia puţini reuşesc să îi afle pe deplin semnificaţia. Din păcate. Dar nici curiozitatea nu-i omoară. Dar să revenim la Valentinul nostru. Pardon, de fapt al lor!

Valentine’s Day este sărbătoarea comercială ce încurajează kitsch-ul, conformismul, superficialitatea, prostia şi materialismul. Acum bărbaţii trebuie neapărat să cumpere ceva, chiar dacă este contrar voinţei lor. Dacă nu i se aduce în această sărbătoare demoazelei cu ID de messenger: ,,scumpyk”, ,,frumushyk”, ,,iubytzyk”, ,dulcik”, ,,papushik” şi multe altele ce promovează prostia şi narcisismul, flori cât mai scumpe şi bombonele roz sub formă de inimioară sau inimioară de pluş roşie cu ursuleţ sau cine mai ştie ce animăluţ atunci pune botic. Tentant, veţi spune! Şi nu cedează până nu primeşte cadoul mult dorit. Poate fi identic cu cei din anii anteriori. Dacă mai scrie şi nelipsitul ,,I LOVE YOU” aţi dat-o gata. Dacă nu, în bară!  Dar dacă nu primeşte cadoul mult visat pe 14 februarie,dar îl primeşte de Dragobete, cu o privire de cotoi constipat întreabă: ,,Ce este acest Dragobete?” Şi iar pune botic. Pagubă-n ciuperci! Chiar dacă ştie că se apropie ziua de 1 martie şi apoi 8 martie. Alte fiţe si ochi daţi peste cap. Fiţe din partea demoazelelor gen ,,Madame Sans- Gene”. Cine a citit cartea a prins din zbor ideea!. Ochii daţi peste cap din partea bărbaţilor. Alte cheltuieli şi dovezi de dragoste. Că ,,pipiţei” până nu-i spui:,,TE IUBESC!” şi dacă se poate în engleză, sau altă limbă de circulaţie internaţională nu este fericită. Oricum este o nefericită. S-a născut nefericită şi trăieşte în speranţa deşartă că va găsi fericirea. Dăruită de un ,,printz” călare pe un cal alb. ,,Printz” aşteptat în zadar. Sau dacă apare, totuşi, este pentru vecina sau prietena ei cea mai bună…

Iubeşte expresia ,,TE IUBESC” chiar dacă îi este adresată în mod mecanic între două pase şi două înjurături cu referire la fotbalul urmărit cu interes la televizor. Nu contează tonul. Nici daca nu o priveşti în ochi. Trebuie să audă permanent cele două cuvinte de ziua îndrăgostiţilor. Un cadou de bun gust ori un buchet de flori dăruit din inimă sau chiar o îmbraţişare după o zi obositoare nu face două parale în ochii duduiei, dacă nu a fost de Valentine’s Day.

Posesorii de animale de companie îşi căsătoresc animăluţele mult iubite de Valentine’s Day cu ţinute asortate. Pe când vom căsători scuipătorile din spitale, ţucalurile de noapte, măturile sau lopeţile?

Şi în mass-media se difuzează muzică reciclată la nesfârşit de ziua lui Valentin. Ce se repetă în fiece an. De ani şi ani. Bla, bla, bla-uri… Ţara arde şi baba se piaptănă! Reduceri de preţuri la bomboane, ciocolate şi tot felul de produse de patiserie sau nu. După acest fiasco de sărbătoare naţională glicemia poate face concurenţă Ceahlăului la înălţime. Pizza cea de toate zilele trebuie postată pe reţeaua de socializare tot sub formă de inimioară. Că altfel nu poate fi consumată ritualic. Dar tot ce este preparat, gătit, cumpărat ori făcut de Valentine’s Day trebuie să fie sub formă de inimă. Oare chiar tot…? Mai gândiţi-vă.

Dar mai sunt din fericire români ce serbează cu mult fast şi Dragobetele autohton. Chiar şi din mass-media! Jos pălăria pentru ei!

Alarmant este faptul că sărbătoarea acestui Valentin de import este promovată şi prin grădiniţe şi şcoli. Răvaşe de dragoste trimise între copii de gimnaziu sau de grădiniţă. Te umflă râsul. Sau plânsul. Dar democraţia îşi cere drepturile. Mai ales cea neînţeleasă.

Scriu aceste rânduri pentru oameni cu ştiinţă de carte, pentru cititorii fideli ai blogului. Fără teama că voi fi blamat. Deloc! Motivul este cât se poate de simplu: cei ce serbează şi se împopoţonează cu tot felul de trenduri de import, nu citesc blogul, acest blog de cultură şi de bun simţ. De fapt nu citesc nimic în afară de mesajele de la ,,iuby” şi postările de pe reţelele de socializare. Şi acelea scrise într-o românească maltratată şi deformată îngrozitor cu abrevieri şi prescurtări la prescurtare.

Ei, veţi spune că sunt acid şi critic. Departe de mine această maliţiozitate. Doresc ca tinerii să ştie ce trebuie luat de bun şi ce nu. ,,Tot ce zboară poate ajunge în oală, dar nu tot ce zboară se mănâncă”. Cum spune un vechi proverb românesc. Autohton. Ce e drept.

Dacă tot sărbătorim ziua îndrăgostiţilor de Valentine’s Day în loc de Dragobete, Halloween în loc de Sf. Andrei, să serbăm 1 decembrie pe 4 iulie.

De ce oare nu putem, ca români, să onorăm sărbătorile noastre pline de dragoste şi de tradiţie? Cred că nu ne lasă o genă mică. Tare mică. Cea de la Darwin. Charles Darwin!

Toate cele bune!

                                                                                                                            Dan Horgan

Lasă un comentariu